marți, 21 aprilie 2015

DE CE NE ÎMBOLNĂVIM?



“Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai
ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau
accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu  un semnal al
corpului tău.
Supraconştiinţa ta, latura ta divină, Dumnezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi
atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se
opune   legii   iubirii.   De   aceea   este   necesar      captezi   mesajul   şi      mulţumeşti
supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi
accidentele tale nu vor face decât să se intensifice.   
Cănd starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e
puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă
ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei.
Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de
îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai
repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui.
Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire de Dumnezeu. De
îndată  ce  încetăm    năzuim către  Divin noi  ne cufundăm  în uman  şi  începem să
depindem de acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu
cât depindem mai mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.
Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să accepţi pierderea umanului, să
vezi în aceasta voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală.
Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un
drum greşit.
Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe
care singur ţi-ai creat-o.  De fapt  boala se datoreşte pierderii divinului din noi,  iar
însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic te vindeci trupeşte dacă
te-ai vindecat sufleteşte.
Noi oamenii suntem alcătuiţi din trei componente:  trup, suflet şi spirit,    asemeni
Sfintei Treimi:  Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh  şi orice dezechilibru al uneia din cele trei
structuri ne aduce suferinţă.
Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în
realitatea ta din vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi
boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta.
Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor datorită coeficientului de
imunitate care este foarte scăzut.



De acea, oamenii credincioşi sunt mai sănătoşi psihic şi   fizic   decât   cei   care   nu   au   credinţă.  Drumul   însănătoşirii   este   drumul   câtre Dumnezeu.Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc.  Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea. 
Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire
pentru Dumnezeu. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât
mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala. 
Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se
manifeste în planul fizic.  Câmpul energetic este primordial  în raport cu corpul şi îi
determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizcă. Organismul trebuie să blocheze
programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai
periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea
acestuia, adică boala.   
Când omul încalcă Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează
structura energetică,  apar breşe în sistemul său defensiv şi el devine o pradă uşoară
pentru   virusi,  care  îndeplineşte  funcţiile   unui  program  punitiv.  Omul  începe      fie
bolnav. Bolile grave contribuie la protejarea structurii spirituale.
Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire,
necazuri şi suferinţe.
Gândurile sumbre, pline de neîncredre, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor:
anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe
alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce
la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp
sănătos. Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul
fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea
şi nereuşitele noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le
creem  singuri  prin gândurile noastre  distructive.  Cu  alte cuvinte,  culegem ce  am
semănat în trecut.
 Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea.
A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca.  Dacă aveţi
gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic.
Gândiţi-vă că  întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale stării mentale în care vă
complaceţi.
Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept
act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi
afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă.  
Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă,
anii de-a rândul, o înbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un
prototip mental corespunzător.  
Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem
atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci
credinţa fermă. ”De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23)
Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală.
În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un
rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască.
Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul
sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa.
Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. 
Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului.
Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în
considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului.
De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celorlalţi este  să se
roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.          
 Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. Când rana este tratată cu iubire ea
se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de
cât de mult a-ţi capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de
bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală.  Vindecările au loc doar
atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă. 
Nu este suficient să acceptăm boala,  trebuie să ne bucurăm că ea ne salvează
sufletul şi trupul. Noi trebuie să acceptăm toate umilinţele, neplăcerile pricinuite trupului
nostru prin intermediul cărora ni se purifică sufletul. Obiceiul oamenilor de a discuta în societate despre simtomele diverselor boli, cauzele lor, morţi, agonii şi scene de coşmar atrag asupra lor un torent de impresii dăunătoare, care le vor pricinui boli şi suferinţe. Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut.
 De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a leagat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine. 
Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi putem uşor să observăm că:  jumătate din
viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere,  pentru ca apoi  în cealaltă
jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.”

Sursa: Valeriu Popa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu