miercuri, 22 aprilie 2015

TAINA ICOANEI "SF. GHEORGHE OMORÂND BALAURUL"


 

"Pe unele icoane este înfăţişat Sfântul Gheorghe călare pe un cal falnic, omorând cu suliţa un balaur. E o icoană ce reprezintă un simbol cunoscut de cel ce l-a pictat iniţial pe lemn, zid sau pânză. Ciudat simbol pentru voi, căci s-ar putea naşte în mintea voastră întrebarea: „Cel ce a reprezentat acest act trebuie să fi ştiut că şi balaurul simbolizează o fiinţă creată de Tatăl. Cum de şi-a permis să introducă în casa Domnului reprezentarea uciderii unei făpturi?” Aşa raţionaţi voi, pentru că nu cunoaşteţi tainele cereşti. Nici preotul care a privit ani de zile icoana nu-i ştie înţelesul. Aici avem de-a face eu un frumos simbol, o reprezentare tainică a unui adevăr ceresc. Calul simbolizează un biet om trupesc. Frumos şi bine ştie să alerge omul, dar el, ca orice animal - nu poate decât să reprezinte o forţă oarbă, neştiutoare, lipsită de puterea de a pătrunde înţelesul tainic al lucrurilor. Balaurul care îi iese în cale este o reprezentare simbolică a evenimentelor viitoare, triste, şi dureroase ale vieţii pe acest pământ, o forţă mare, inevitabilă şi invincibilă de om. Dar sfântul încălecând calul omoară cu suliţa sa balaurul. Sfântul este spiritul ajutător din spaţiu. În acest eveniment simbolic s-a constituit ad-hoc o treime de acţiune. Sfântul este forţa pozitivă, balaurul este forţa negativă iar calul - simbolizând omul - este forţa neutră, care se supune şi execută. În acest caz Sfântul Gheorghe este o forţă pozitivă, pentru că vrea uciderea balaurului. Balaurul este o forţă negativă, opunându-se uciderii sale. Sfântul nu l-ar putea birui, dacă la voinţa sa nu s-ar alipi şi forţa a treia, calul - omul trupesc. Rezultatul este executarea faptei care a avut două aprobări. Sfinţii părinţi, întemeietorii bisericii creştine, cunoscând puterea forţei treimice, fie ea şi de ocazie, au exprimat această ştiinţă, simbolizând-o, în icoana Sfântului Gheorghe.

Acum revin la marile împrejurări ale vieţii: un examen, o mare înfăptuire omenească, o căsătorie etc. În preajma unor asemenea evenimente capitale din viaţa omului, se constituie imediat o forţă treimică, pentru ajutorarea sau împiedicarea executării actului sau împrejurării respective. În ajunul evenimentului, omul începe să se neliniştească, să necheze ca şi calul Sfântului Gheorghe la apropierea balaurului sau a evenimentului chemat de destinul său. Omul nu se va linişti până la finalul evenimentului.

Prin urmare, omul nu e lăsat singur în faţa hotărârilor decisive şi a întâmplărilor importante prin care va trebui să treacă. Fapta ta, omule, nu este o forţă oarbă şi nu eşti lăsat singur în lume. Să ştii că pe umerii tăi, în spatele tău, se află un spirit - echivalentul Sfântului Gheorghe - care te va apăra, nu ca o forţă unitară, ci ca o forţă treimică. Acest spirit, ajutător şi iubitor, este veghetorul tău, prieten sincer, care va sta în preajma ta, până la moartea trupului tău. Când omul soseşte în preajma marelui eveniment - o probă sau examen de evoluţie - veghetorul cunoscând perfect destinul protejatului său, cheamă imediat pe fraţii din grupul spiritului întrupat, pentru a constitui treimea ad-hoc, necesară trecerii acelui eveniment.

In taină, Domnul a revelat acest adevăr ucenicilor Săi, dar nu a fost consemnat de sfinţii evanghelişti, pentru că era imposibil de înţeles de lumea neiniţiată. El le-a spus ucenicilor: „Nici un fiu al Meu nu va fi lăsat singur, când va trece probele destinului său, ci totdeauna va fi asistat de cei din treimea sa necesară”.

Iată o împrejurare foarte importantă din viaţa omului. Un tânăr a cunoscut o fată, o apreciază şi doreşte să o facă partenera vieţii sale. Aşadar se gândeşte la căsătorie. De îndată se constituie treimea sa conducătoare. O dată treimea constituită, unul din ei, pozitivul, îi va zice: „Grăbeşte-te, e fiinţa care îţi va face zilele senine”. Al doilea zice: „Amână pentru mai târziu”, iar al treilea va spune: „Lipseşte-te de a te căsători”. În faţa acestor sugestii contradictorii, omul se zăpăceşte şi nu ştie ce să facă. Bietul om are de ales între hotărârea cu majoritatea de voturi a treimicei forţe şi liberul său arbitru. Să se însoare sau nu, ori să mai amâne puţin. Cei doi veghetori, păzitorul băiatului şi păzitorul fetei, ar putea să se certe, să fie de păreri contrare, cu toate că înaintea întrupării pupilului lor s-au înţeles asupra destinului celor doi protejaţi ai lor. Din acest motiv se face apel la părerea a trei forţe spirituale, care urmăresc fidel executarea destinului spiritului întrupat. Ei caută să înlăture toate asperităţile ivite în jurul celor doi tineri, din partea părinţilor, a rudelor şi cunoscuţilor. Treimica forţă, cunoscând perfect că aceşti tineri s-au făgăduit, ca spirite, unul altuia, lucrează din răsputeri ca acest contract spiritual să fie executat în lumea trupească."

Sursa: SCARLAT DEMETRESCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu