duminică, 17 mai 2015

REVENIREA PE PĂMÂNT LA REÎNCARNARE



“Când spiritul s-a decis şi a plecat la drum spre pământ, pentru a se reîncarna, atunci un cor de spirite cântă un cântec aproape funebru, cântec ce răsună în spaţiu, din sferă în sferă, până la infinit. E plângerea de milă pentru cel ce pleacă spre suferinţe fără de sfârşit. Spiritele înalte îl înconjoară, îl sfătuiesc să fie tare şi să sufere pe pământ fără să murmure împotriva propriului destin. Îl sfătuiesc să muncească, să înveţe şi să iubească.
El ştie acolo - dar numai acolo - că viaţa şi suferinţele ce-l aşteaptă au fost alese şi acceptate de el pentru ridicarea sa la lumină, înţelepciune şi putere. Ajuns în lumea terestră, nu-şi mai aduce aminte că el a cerut aceste suferinţe şi cârteşte contra  Celui de Sus că i-a hărăzit un destin atât de ticălos. Acolo sus el ştie că numai prin suferinţe şi prin iubire poate să repare greşelile, ruinele, nedreptăţile, crimele pe care le-a făcut fraţilor săi în altă viaţă. Dar jos, pe pământ, i se pare că numai el este nefericit şi pe alţii soarta îi copleşeşte cu fericire.
După aceste încurajări ale luminilor din spaţiu, spiritul povăţuitor ia din regiunile senine ale contemplărilor fericite clin planul mental şi îl coboară în abisurile unde domnesc pasiunile, unde spiritele urcă şi coboară, unde află ce rău au făcut prin ura lor, ce rezultate au avut prin iubirea lor. Ajung în regiunea marilor curenţi astrali. Trec mai jos prin regiunea eterică încărcată cu electricitate şi, în fine, ajung în regiunea superioară a atmosferei pământului, unde domnesc marii curenţi magnetici ce învăluie globul terestru. Se coboară în regiunile ce poartă norii şi unde domnesc marii curenţi aerieni. Trec de înălţimile ameţitoare ale munţilor veşnic acoperite de zăpadă, se coboară peste munţii împăduriţi ce îşi cântă melodia lor, se lasă peste regiunile  dealurilor ori a câmpiilor unde se răsfaţă viaţa infinită, sub toate formele ei.                                                                            ..
Iată spiritul ajuns în domeniul materiei fizice, pe pământ, lăcaş al suferinţei, infernul prin care omul trebuie să treacă în evoluţia lui nesfârşită, spre viaţa spirituală întru veşnicie.
 Iată satul sau oraşul în care, din înălţimi, se aude zgomotul vieţii.
Spiritul ajuns aici se opreşte, priveşte infinitul parcurs, îşi aduce aminte de lumina splendidă de unde a venit şi se cutremură de întunericul ce domneşte aici jos, pe pământ. Se întoarce către ghidul său şi îi spune: „Iartă-mă, nu ştiu ce am făgăduit, nu mi-am dat seama ce am acceptat, ia-mă iar sus în Cer”. Şi atunci spiritul-ghid îi răspunde: „Curaj, tu ai jurat că îţi vei îndeplini destinul. Aici pe pământ vei avea o coroană de spini; acolo sus, când te vei întoarce, vei purta coroana fericirii”. Spiritul se roagă, spune că nu are putere, şi se îndoieşte că îşi va mai aminti ceea ce a învăţat în Cer. Atunci ghidul îi răspunde: „Observă, crede şi ridică-te prin ştiinţa spirituală pe care o vei afla”.
Sărmanul spirit, înfrigurat, întreabă: „Unde suntem, la ce popor, în ce familie mă voi reîncarna?” Şi ghidul îi răspunde: „Aici - arătându-i casa şi familia - geniile cereşti care ţin cartea destinului tău au hotărât să te renaşti şi vei trăi pe pământ atât cât ţi s-a hotărât în cartea destinului. Îţi spun acum, dar ai să uiţi, te vei naşte în ziua, luna, anul anume şi te vei întoarce de aici în condiţiile următoare - indicând felul morţii sale - şi în ziua, luna şi anul anume. Nu uita că spiritele apropiate de tine, prin dragostea ce le-ai arătat-o în trecut, vor veni şi te vor susţine. Nu uita că sunt cel ce te apăr în viaţa ta terestră. Eu voi veni în somnul tău din nopţile terestre şi te voi povăţui. Să nu le uiţi şi să le urmezi. Şi acum curaj. Adio.”
Duhul este părăsit de ghid şi este îndreptat către femeia care îi va fi mamă, în care se va încarna, strecurându-se în pântecele ei ca atras de vidul unei pompe pneumatice.
În curând un întuneric îi cuprinde fiinţa şi treptat conştiinţa lui se stinge, ca şi o candelă lipsită de untdelemn. Un val de uitare a tot ce a ştiut şi văzut în planurile sublime ale fericirii se aşterne de acum peste mintea lui. Începe reîncarnarea terestră. Se poate ca femeia, prin încălcarea Legii divine, să nu vrea să fie mamă; atunci spiritul o părăseşte şi, condus de ghidul care îi reapare, este condus la o altă femeie care îi va permite să se nască în lumea fizică.
Şi după cum acest spirit a fost silit, fără să mai revină în planurile superioare, să se reîncarneze imediat în altă femeie, tot astfel copiii care mor în fragedă copilărie sunt aduşi imediat într-o nouă reîncarnare, fără să mai urce în sferele spirituale.
Prin urmare, scara urcării din sfera fizică în cea spirituală şi a coborârii de acolo în cea fizică ar putea fi rezumată astfel:
1.  Agonia terestră. Moartea fizică.
2. Naşterea în lumea astrală. Dobândirea facultăţilor astrale. Viaţa în planul astral, purificarea de pasiuni şi sentimente inferioare. Moartea astrală (în cazul spiritelor evoluate).

3.  Naşterea în lumea spirituală (în cazul spiritelor evoluate). Viaţa spirituală.

4.  Dorinţa de reîncarnare, I se prezintă duhului şi acesta acceptă încercările şi suferinţele din viitoarea viaţă terestră.

5.  Agonia spirituală. Uitarea vieţii spirituale.

6.  Îmbrăcarea spiritului ce se coboară la reîncarnare în noua haină mentală şi astrală.

7.  Naşterea pe pământ. Câştigarea de noi cunoştinţe în viaţa terestră.
Circuitul acesta din planul mental, astral şi fizic şi apoi iarăşi invers poate dura zeci de mii de ani, dar toate au un sfârşit. Această roată se va învârti până când omul nu va mai fi legat atât de puternic de bunurile pământeşti, de dorinţe, de pasiuni, de orice ţine de materia fizică. Când omul se va elibera de aceste cătuşe, îşi va termina ciclurile acestor planuri şi deci nu va mai fi supus morţii. De aici încolo spiritul va trăi numai o viaţă spirituală întru veşnicie, în concertul marilor spirite albe, al spiritelor destinului, al spiritelor constructoare de corpuri fizice, al diriguitoarelor evoluţiei plantelor, animalelor şi omului, în concertul conducătorilor de planete şi sisteme solare.”

fragment din cartea “ Viaţa dincolo de mormânt”- Scarlat Demetrescu

Un comentariu: