joi, 30 aprilie 2015

GHIZII SPIRITUALI- EL ŞI EA



"Niciodată să nu te consideri singur! Întotdeauna există în preajma ta cel puţin încă două fiinţe gânditoare, chiar dacă în mod normal nu îi poţi vedea. Ei sunt Ghizii Spirituali, Maeştrii, Sfetnicii etc., având cele mai diferite denumiri, dar reprezentând întotdeauna aceleaşi Entităţi Superioare. De la Ei provin gândurile care ne avertizează asupra unei primejdii, Ei îţi şoptesc răspunsurile la întrebările (serioase) pe care ţi le pui. Ei te ghidează când în viaţa ta apare o bifurcaţie şi nu ştii care este drumul corect. Ei te fac sa intri într-o librărie sau să te duci la raftul cu cărţi de acasă de unde să iei o carte, să o deschizi la întâmplare iar pe pagina din faţa ta să găseşti informaţia căutată (şi pe care eşti pregătit să o utilizezi).
Să ştii că poţi comunica în mod conştient cu Ei. Le poţi pune întrebări (serioase) şi vei obţine întotdeauna răspunsuri care reprezintă soluţia optimă. Cu cât apelezi mai des la Ei, cu atât vei avea rezultate mai bune în viaţa ta, în activitatea ta. Modalităţi de a-I contacta sunt multe.
Astfel, folosind Yi Jing (Cartea Schimbărilor - o carte antică de filosofie chineză) poţi obţine una sau două Hexagrame (desene liniare formate din şase linii întregi sau întrerupte) a căror interpretare îţi va da răspunsul căutat, la fel ca şi Tarotul (vezi „Arta Divinaţiei"). Punându-ţi întrebarea şi deschizând Noul Testament la un verset oarecare, obţii de asemenea răspunsul căutat.
Dar, fiind deja atât de departe intrat în teritoriul Alfa, de ce să nu-I contactezi direct?
Aşeaza-te comod într-un fotoliu, lasă-ţi picioarele (dacă se poate, goale) pe pământ (podea), pune-ţi mâinile în poală în modul cunoscut şi intră în Alfa. încearcă să intri într-o zonă cât mai profundă, poate chiar în Teta. Roagă-I să se materializeze în faţa ta. Aflându-te la un nivel corespunzător al exersării stării Alfa, mai mult ca sigur că îi vei avea în faţa ta chiar de la prima încercare. De obicei se materializează într-un bărbat (stă în dreapta, cum priveşti) şi o femeie (în stânga). Salută-I cu tot respectul. Ei sunt Ghizii tăi spirituali, înţelepţii care te coordonează, Spiritele Superioare care întotdeauna sunt în preajma ta, chiar dacă nu îi poţi vedea.
Priveşte-l mai întâi pe El. Ce culoare are părul? Cam ce vârstă crezi că are? Cum este îmbrăcat? Are barbă, mustaţă, este bărbierit? întreabă-L cum îl cheamă.
Priveşte acum femeia. Câţi ani crezi că are? Ce culoare are părul ei? Cum este îmbrăcată? Cum se numeşte?
Ascultă-I, au multe să-ţi spună. Stai liniştit şi ascultă-Le mesajul. Dacă ai întrebări, dacă te afli în faţa unei dileme, nu pregeta să Le ceri sfatul, îl vei obţine, iar rezultatul aplicării va fi cel optim. Nu eşti obligat să le urmezi sfatul, dar nu-ţi recomand să-l ignori, deoarece rezultatul tău va fi un eşec.
Când au terminat şi când nu mai ai ce să-i întrebi, mulţumeşte-le pentru tot şi revino în Beta, (numărând în modul cunoscut, de la l la 5).Dacă ai senzaţia că nu ai primit toate răspunsurile, mai încearcă. Legătura ta cu ei se întăreşte de la o zi la alta. Pentru început pune întrebări simple, care să aibă răspunsuri de tipul DA sau NU, apoi întrebările pot fi din ce în ce mai complexe, la fel ca răspunsurile aşteptate şi primite.
 Spiritele Superioare îţi dau întotdeauna ajutorul, dar numai la solicitarea ta; ei dau sugestii, nu ordine. Dacă aplici sau nu în practică cele învăţate de la Ei, depinde numai şi numai de tine. Totuşi, dacă ţii cont de sugestiile lor poţi fi sigur dinainte că rezolvarea problemei avute va fi optimă, oricât de suprinzătoare ţi s -ar părea ideea asta.
Am vorbit despre Spirite Superioare, Inteligentă Superioară Ghizi Spirituali. Înţelepţi etc. Inteligenta Superioarâ ar fi o trimitere la Dumnezeu . Nu, nu direct. Restul, cele ce urmează, nu le pot demonstra decât prin crez, ele fiind rezultatul unor căutări şi comunicări.
Întregul Univers, atât cel cunoscut nouă căt şi cele paralele, care încă scapă controlului organelor de simţ, dar de a căror prezenţă sunt convins, le concep (translatate în lumea tridimensionala în care trăim) sub o formă centripetă: sub formă de straturi sferice paralele, în jurul unui Centru. Acest Centru îl concep ca Dumnezeu, ca Forţa Unică si Omniprezentă, Toate tehnicile religioase - ca rugăciunea sau nereligioase ca meditaţiile) nu fac decât să ne mişte centriped pe sfere cu diametre care diferă de la una la alta. Singurul rezultat este că astfel poţi intra în contact cu unele forme inteligente intermediare între noi şi Dumnezeu, forme pe care le numim Spirite Superioare.Înţelepţi etc..
Aceste Spirite Superioare par a fi identice cu îngerii păzitori de care ne-a povestit de atâtea  ori bunica. Cred şi sunt convins că menirea lor este să ne ajute în viaţa aceasta, să ne îndrume paşi pentru a ne îndeplinii menirea cu care am venit pe Pamânt in această viaţă. Menirea tuturor celor veniţi pe pămînt în  decursul istoriei trecute, prezente şi viitoare este de a învăţa, (în ambele sensuri  ale cuvântului: unii pentru acumulare de cunoştinţe, majoritatea, iar alţii pentru predarea lor, un fel de monitori veniţi din reîncarnări superioare.
Aceasta acumulare de Cunoaştere, am putea-o numi şi acumulare de energie informaţională. Rolul monitorilor este tocmai de a ne îndruma în perioada aceasta de şcoală; li se poate cere sfatul, pot fi consultaţi privind dilema din faţa noastră, iar ori de câte ori sunt consultaţi ne dau sfatul optim, indicându-ne calea ori acţiunea cea mai benefică pentru noi. Dar după cum ţi-am spus, sfatul Lor este doar un sfat şi nu un ordin. Depinde de tine dacă îl vei urma sau nu. Fii însă convins că dacă ţii cont de sfatul primit, vei avea succes de fiecare dată!
Într-o comunicare avută cu Ei, i-am întrebat cine sunt şi de unde au venit? Mi-au spus că sunt tot fiinţe similare nouă, dar aflate între două etape de viaţă; ei vin dintr-o lume cu patru dimensiuni (dar nu timpul este cea de-a patra, ci tot o dimensiune geometrică, cel de-al patrulea ax situându-se la originea celor trei cunoscute nouă), în acea lume se pare că timpul curge după complet alte norme, asta deoarece toată durata vieţii noastre reprezintă pentru ei doar o fracţiune din timpul lor. Tocmai de aceea pot să fie permanent lângă noi. La rândul lor, au ghizi spirituali veniţi dintr-un spaţiu superior, pentadimensional, ş.a.m.d. La întrebarea: „Şi Dumnezeu?", răspunsul pe care mi L-au dat a fost: „Lumea N-dimensională”.
Cei doi ghizi, după cum ţi-am spus, se obiectivează de obicei într-un bărbat şi o femeie. Dacă-i rogi, vor spune împreună cu tine Rugăciunea Domnească, dar Crezul îl va spune Entitatea masculină, cea feminină în acest moment dematerializându-se. La întrebarea ce I-am pus-o atunci Lui: „Deci ea este malefică?", am primit răspunsul: „Nu, este negativă". Continuând cu întrebarea: „Deci, să înţeleg că a plecat de lângă noi de acum înainte?" am primit răspunsul „Nu, Ea rămâne în continuare în preajma ta pentru menţinerea echilibrului". Şi într-adevăr chiar aşa este. Totul în lume este un joc al complementariilor necontradictorii, figurat superb în simplitatea sa de emblema Tai Qi, acel cerc împărţit în două de o linie în formă de „S", o jumătate fiind neagră şi având un punct alb în mijloc, iar cealaltă albă cu un punct negru în mijloc.
De obicei cel care participă la discuţii şi cel care răspunde la întrebări este El. Ea este cea care îţi pune în faţă încercările, care te învaţă să le dobori.
Am amintit de la începutul acestui subcapitol, de Inteligenţa Superioară şi am întrebat dacă Ea ar fi Dumnezeu. Nu. Din nenumăratele niveluri ale inteligenţiei noi putem vedea doar o infimă parte din zona cuprinsă între obiectele neînsufleţite până la Inteligenţa Superioară, chiar până la Dumnezeu. Prin Autocontrol ţi-am prezentat un canal prin care poţi intra în contact de comunicaţii directe începând de la obiectele neînsufleţite şi până la Spiritele Superioare, canal testat şi verificat de nenumărate ori prin experienţe şi repetiţii efectuate în condiţii riguroase.
Oricine a studiat deja Autocontrolul pas cu pas sau tehnici similare le poate încerca, obţinând aceleaşi rezultate ca şi mine ,iar capacitatea noastră de comunicare (dezvoltată astfel) nu se întinde decât până la Inteligenţa Superioară. Pană la Dumnezeu nu avem calea deschisă şi nici n-o putem deschide noi. Asta doar El o poate face.
Revenind la menirea noastră: la întrebarea pusă Sfintei Evanghelii „Care este rolul nostru aici şi acum ?" -am primit o trimitere la Isaia, iar în cartea proorocului am găsit: „Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, fateţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!" (Isaia. l, 17).
Dar în afară de asta, noi am venit pe Pământ, după cum ţi-am spus deja, pentru a învaţă şi pentru a acumula Cunoaştere,energie informaţională (să mă scuze fizicienii, dar alt termen nu este potrivit).
Sarcina noastră principală este deci de a învăţa (ea este cerută nu numai de creştinism, ci şi de alte religii). Mă vei întreba: Dar oamenii sunt atât de diferiţi, vor putea acumula toţi aceeaşi cantitate de Cunoaştere? Cred că nu. Cred că tocmai acesta este rolul revenirilor pe Pământ, al etapelor vieţii, al reîncarnărilor (concept scos din Sfânta Scriptură de pe vremea Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, dar sper să fie reintrodus într-un viitor apropiat deoarece s-au acumulat prea multe dovezi care-1 sprijină). După fiecare revenire de pe pământ în Lumea Spirituală, cantitatea de Cunoaştere acumulată, de energie, ni se depune undeva spre folosul nostru şi al întregului Univers (ceva ca o depunere într-o bancă, unde banii depuşi de tine sunt ai tăi, ai acces la ei, dar între timp îi foloseşte şi banca, întregind suma totală pe care o rulează). Cred că în momentul în care cineva a acumulat suficientă Cunoaştere, poate face pasul următor spre o Lume Superioară paralelă (poate) cu a noastră şi poate cu o dimensiune în plus. în acest caz trebuie să admitem că mergând din aproape, în aproape lumea N-dimensională, lumea cu infinit de multe dimensiuni — îl reprezintă pe Dumnezeu. Afirmaţia pare a fi susţinută şi de imaginea holistică a Divinităţii, de acea afirmaţie că Dumnezeu este o parte din noi şi noi suntem o parte din El. Venind mai jos, mai în lumea noastră, putem observa fără nici o dificultate că lumea tridimensională cuprinde lumea bidimensională, iar aceasta la rândul ei o cuprinde pe cea monodimensională. De exemplu, mişcarea unui punct (0-dimensional) duce la obţinerea unei linii (l dimensiune), iar mişcarea liniei duce la obţinerea unei suprafeţe (2 dimensiuni). Mişcarea acesteia din urmă creează un volum, un corp (3 dimensiuni). Mă întreb dacă nu există şi procese inverse? Dincolo de lumea 0-dimensională nu există oare lumi cu -l dimensiune, -2 dimensiuni, -3 dimensiuni, ş.a.m.d.?
Revenind în această accepţiune, Spiritele Superioare pot fi entităţi gânditoare venite din Lumile Superioare, dar pot fi tot aşa de bine şi pământeni aflaţi la reîncarnări de ordin superior, deci care au acumulat multă Cunoaştere şi se află în perioada de odihnă înainte de reîncarnarea următoare (poate ultima), în orice caz nu pot accepta ca Entităţile Superioare cu sarcini de Ghizi care au evoluat ca fiinţe gânditoare în trăirile anterioare să fi adunat mai puţină Cunoaştere decât cel pe care îl coordonează şi îl îndrumă acum. Ar fi un nonsens!”

Sursa: DAN SERACU

marți, 28 aprilie 2015

TAINA CĂSĂTORIEI





       Să aprofundăm acum semnificaţia cuvântului “a se cunoaşte”. Citiţi în Biblie că Adam a cunoscut-o pe Eva şi s-a născut Cain… el nu o cunoştea înainte? Abraham a cunoscut-o pe Sarah şi s-a născut Isaac… Cunoaşterea subînţelege un contact. E o apropierea a doi poli care vor să se topească sau, dacă vreţi, să se guşte unul pe altul. Da, ce fac copiii când sunt mici? Ei iau tot ce le cade în mână şi duc la gură. Astfel învaţă ei să cunoască lucrurile. Pentru copil, organul cunoaşterii nu este creierul, ci gura: el vrea să guşte totul. Iar pentru a cunoaşte un miros, un sunet, o imagine sau un gând, ce faceţi? Le lăsaţi să pătrundă în nasul vostru, sau în urechile voastre sau în ochii voştri sau în capul vostru. Deci, cunoaşterea nu e nimic altceva decât a lăsa să penetreze într-un organ al corpului nostru obiectul pe care vrem să-l cunoaştem. Şi pentru naşterea copiilor, e aceeaşi lege. Cunoaşterea se realizează prin penetrare: ceva ne penetrează pentru a fuziona cu noi.
În această fuziune cu un obiect sau cu o fiinţă, noi vibrăm în armonie, la aceeaşi lungime de undă cu el. Să presupunem că avem două diapazoane cu braţele de aceeaşi lungime… Când faceţi să vibreze pe unul, celălalt va răspunde pentru că vibrează pe aceeaşi lungime de undă. Deci, pentru a ne cunoaşte, pentru a cunoaşte acea fiinţă divină care e înlăuntrul nostru trebuie să ajungem să vibrăm pe aceeaşi lungime de undă cu ea. Numai aceasta e condiţia de a o cunoaşte.
Să reluăm acum simbolul şarpelui care îşi înghite coada. El îşi înghite coada, adică uneşte cei doi poli masculin şi feminin pentru că vrea să se cunoască… Dar să presupunem că şarpele e foarte lung: cinci sute, o mie, două mii de metri… Într-o zi, plimbându-se, el găseşte o coadă jos, se întreabă ce este şi o muşcă… Şi iată că descoperă că e propria sa coadă! Ca şi puii de pisică: ei se joacă cu coada lor şi când o muşcă scot sunete ascuţite, au înţeles că e a lor! Omul e o fiinţă a cărui realitate depăşeşte cu mult aparenţa sa fizică: ceea ce se plimbă aici pe pământ, e coada sa… iar capul, unde e capul său?… Cât timp cei doi poli – capul şi coada – vor fi separaţi în el, el se va mulţumi să se târască.
Coada trebuie să găsească capul şi să se unească cu el; coada, eu-l inferior, trebuie să se unească cu capul, Eu-l superior, care e în înalt, în cer. În acel moment contactul e realizat, şi se face o circulaţie de energii armonioase, constante. În om, acest şarpe se găseşte în coloana vertebrală, e şarpele Kundalini, care odată trezit se ridică în lungul coloanei vertebrale. Când cei doi poli sunt în fine reuniţi, adică când Kundalini, de jos, se uneşte cu spiritul universal, Shiva, omul se cunoaşte, e în plenitudine.
“Cunoaşte-te pe tine însuţi”. “Tine însuţi”, nu e coada care mişcă aici în planul fizic, ci e capul, spiritul care este în înalt. Adevărata căsătorie este adevărata cunoaştere. Dar omul nu a realizat încă această căsătorie în el însuşi; el o realizează numai în afara lui: peste tot el face branşamente, legături, plasează circuite în uzine, în administraţie, în politică, în economie, peste tot, cu excepţia forului său interior. Acolo, nu mai ştie să branşeze nimic, de aceea se simte incomplet.
Cea mai mare realizare la care fiinţa umană poate să aspire este de a uni eu-l inferior cu Eu-l superior, coada cu capul. Evident, coada posedă câteva calităţi, ea are cel puţin forţa de a se mişca. Dar capul posedă multe altele în plus: ochii, urechile, gura, creierul. Deci, dacă vom putea să ne unim cu Eu-l nostru superior care are facultăţi atât de dezvoltate, vom cunoaşte tot ceea ce el cunoaşte, vom vedea tot ceea ce el vede şi vom auzi tot ceea ce el aude, şi vom fi perfecţi. Dar atât timp cât suntem separaţi, cât timp suntem doar o coadă care se mişcă, suntem privaţi de aceste bogăţii.
Trebuie să unim coada cu capul… Trebuie să “alăturăm cele două capete”. De secole, Iniţiaţii au lansat această formulă în lume, dar oamenii i-au pierdut sensul; ei o folosesc numai pentru partea materială, şi, la sfârşitul lunii, când banii încep să lipsească, ei spun: “Nu reuşesc să alătur cele două capete”. În realitate aceste două capete sunt coada şi capul şarpelui. A alătura cele două capete înseamnă a ajunge să dezvoltăm succesiv toate ceakrele, de la ceakra Mulhadhara de jos până la ceakra Sahasrara de sus, pentru a face unitatea. Cât timp nu vom reuşi să alăturăm cele două capete, vom fi în mizerie şi în privaţiuni. Ei da, e adevărat şi în planul spiritual ca şi în planul fizic.
Toate puterile creaţiei se găsesc în căsătorie. Aţi văzut vreun bărbat sau o femeie care au adus singuri un copil pe lume? Nu, pentru aceasta trebuie să fie doi. De aceea toţi care nu se căsătoresc cu Cerul nu vor putea niciodată deveni creatori, ei vor rămâne celibatari. Trebuie să ne căsătorim, dar cu Cerul pentru a avea mulţi copii. Se spune în Geneză: “Creşteţi şi vă înmulţiţi!” Dar oamenii nu au înţeles această prescripţie decât în plan fizic. Fiecare comandament are cel puţin trei interpretări, dar oamenii se mulţumesc să înţeleagă lucrurile în plan fizic, şi aici este greşeala: de a nu vrea să meargă mai departe. Trebuie să creştem şi să ne multiplicăm, da, dar în lumea gândurilor şi sentimentelor, pentru a popula zi şi noapte pământul cu mici creaturi luminoase şi înnaripate care vor merge să influenţeze lumea întreagă pentru realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu…
Trebuie să ne gândim la căsătorie, dar în înalt. Iată noua înţelegere, noua filozofie.
Dacă dimineaţa mergem să vedem răsăritul soarelui, este pentru că soarele e un centru, centrul sistemului nostru solar, şi privindu-l, noi ne îndreptăm spre propriul nostru centru. Eu-l nostru, adevăratul Eu, nu locuieşte aici; el e foarte departe în afara corpului nostru, el locuieşte în soare. Dar el are legături cu micul eu iluzoriu, aici, pe pământ, şi de fiecare dată când reuşim să stabilim conştient comunicaţia între cele două eu-ri, micul eu e atras în soare, şi acolo trăieşte în bucurie, în lumină. De aceea, amintiţi-vă, v-am dat anumite exerciţii de făcut la răsăritul soarelui. Vă imaginaţi, de exemplu, că sunteţi în soare şi că de acolo sus vă vedeţi aici pe pământ şi vă zâmbiţi, vă spuneţi: “Deci, bătrâne, eşti acolo, dacă ai şti ce bine e aici!” Astfel, o legătură se formează între eu-l vostru inferior şi Eu-l superior, restabiliţi legătura cu voi înşivă, vă regăsiţi. Dacă faceţi acest exerciţiu ani de zile, veţi ajunge să căpătaţi calităţile Eu-lui vostru superior. Şi cum Eu-l vostru superior este nemuritor, el cunoaşte întraga istorie a lumii şi v-o poate comunica. Cum el este liber, vă va da puterile sale. Cum el e plonjat într-un ocean de fericire, vă va da o fericire indescriptibilă.
Când bărbaţii şi femeile se unesc, ei simt o bucurie imensă, dar nu ştiu ce semnifică această bucurie. Ori, tocmai, această bucurie e manifestarea adevărului acestei metode: “a uni cele două capete”! Când omul a ajuns să unească cele două capete el a reuşit să se regăsească şi este în plenitudine. E aceeaşi bucurie, aceeaşi dilatare care îl învăluie, dar de o natură mult mai subtilă. Acestea sunt extazele de care vorbesc toţi sfinţii, yoghinii şi Iniţiaţii care au reuşit să se regăsească.
Deci, iată, în câteva cuvinte, v-am prezentat taina căsătoriei. Trebuie să vă căsătoriţi, dar nu numai cu creaturi exterioare vouă, pentru că în exterior vă pierde energiile. Trebuie să vă căsătoriţi cu voi înşivă, pentru ca toate energiile voastre să se multiplice.  

Sursa:  OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

LEGEA KARMEI




    “Karma, termen provenit din sanscrită (limba cunoscută de ocultiştii din întraga lume), reprezintă „legea supunerii la înlănţuirea cauzelor”. Karma nu are nimic misterios sau înspăimântător.
      Legea Karmei, scoasă din contextul său metafizic, poate fi considerată o lege terestră. Aşa cum încălcarea legilor terestre presupune amendarea vinovatului, tot aşa şi încălcarea legilor karmice.
      Karma acţionează conform proverbului: „cine seamănă vânt culege furtună”. Chiar dacă pedeapsa pentru fapte rele nu se aplică în această viaţă, ea se va aplica într-o viaţă viitoare. Dacă în timpul vieţii ne vom strădui să facem fapte bune, să dăm dovadă de iubire, înţelegere şi compasiune, atunci când vom fi nefericiţi precis vom avea parte de înţelegere şi compasiune la rândul nostru.
      Dacă un om are parte de nenorociri, nu este obligatoriu ca aceasta să fie pedeapsa pentru fapte rele ci este posibil să fie încercări pentru a se purifica, pentru a scoate afară impurităţile şi egoismul.
       Roata vieţii  face ca într-o viaţă un om să fie rege iar în alta un om simplu sau un vagabond, un cerşetor.
      Cele mai multe entităţi superioare, pe care le numim „avatarii” coboară pe Pământ pentru a-şi îndeplini aceste misiuni. Această Entitate Superioară, sau Avatar, vine adeseori la întrupare pentru a-i învăţa pe oameni legea cumpătării, a suferinţei, etc. şi îşi aleg destine de suferinţă supremă pentru a fi de mai mare folos oamenilor. Avatarul nu s-a născut în Legea Karmei ci vine la întrupare la libera sa alegere – câteodată nici măcar nu se naşte, ci adoptă corpul cuiva.
       Hinduşii cred că Vişnu, Dumnezeul lor, coboară periodic pentru a le aminti oamenilor adevărata credinţă pe care aceştia au tendinţa de a o uita.
         Gândirea este o forţă reală. Tot ceea ce facem este rodul gândirii. Cum gândeşti aşa vei fi.  Dacă gândurile noastre sunt pure şi noi suntem puri; dacă gândurile sunt îndreptate numai spre agoniseală, lăcomie, lux, etc. va trebui să revenim în mai multe reprize până ce ne vom învăţa lecţia de puritate.
     Nimeni nu va fi supus la pedepse continui aşa cum ne învaţă preoţii. Iisus Christos   n-a propovăduit pedeapsa eternă, suferinţa. El spunea că dacă o persoană se căieşte şi face eforturi să se îmbunătăţească, atunci acea persoană va fi salvată de propria sa nebunie.
        Toţi oamenii vin pe Pământ pentru a plăti în Legea Karmei. Numai Avatarul este scutit de Legea Karmei.
          Dacă ne străduim să ducem o viaţă bună în această întrupare putem avea şansa întrupării pe alte planete unde sunt condiţii mai bune şi alte niveluri de existenţă.
         Pentru a avea o Karmă bună trebuie să facem altora exact numai ceea ce ne-ar plăcea să ni se facă nouă. Dacă facem o datorie, atunci trebuie să o plătim. Dacă facem bine altora, ei trebuie să ne întoarcă binele. Trebuie să avem bunătate şi iubire pentru toate creaturile fiindcă în ochii lui Dumnezeu toate creaturile sunt egale.
          Unele episoade ale vieţii noastre ni se par nedrepte. Avem sarcina uneori de a îngriji un bolnav incurabil care ne face să suferim foarte mult. Este posibil ca aceasta să fie chiar sarcina noastră în această existenţă. În fiecare moment trebuie să facem dovada înţelegerii şi compasiunii faţă de cei bolnavi şi necăjiţi fiindcă poate aceasta este sarcina noastră.
           O anumită infirmitate fizică îl face pe om să fie mai  puţin grosier să poată recepta vibraţiile de înaltă frecvenţă.  Nu prea există sportivi clarvăzători. Bolnavul poate fi mult mai evoluat decât o persoană într-o stare excelentă de sănătate.”

Sursa: T. LOBSANG RAMPA

luni, 27 aprilie 2015

MOARTEA SPAŢIALĂ




"Uneori, în timpul unei furtuni, se întâmplă ca un om să stea într-o zonă încărcată puternic cu electricitate negativă terestră. În acest caz, poate să cadă trăznetul pe el şi să-l ucidă. Se ştie că duhul întrupat are deasupra sa două învelişuri: corpul vital şi trupul. Curentul electric fiind deosebit de puternic, desprinde instantaneu spiritul de trup şi de corpul vital. În acelaşi timp, dezagregă şi corpul său planetar în elementele sale componente, care se risipesc în spaţiu. Rămas liber şi dezvelit - fără corp planetar - spiritul este atras de Soare cu o viteză negrăită. Ajuns în Soare, spiritului i se pot întâmpla două lucruri: 1. este trimis într-un alt sistem solar, unde va fi repartizat pe o planetă corespunzătoare ca evoluţie Pământului; 2. este îmbrăcat din nou cu o haină planetară şi retrimis pe Pământ, după un spaţiu de mii şi zeci de mii de ani.
Pe pământ, când un om şi-a părăsit trupul, lumea trupească înconjurătoare consideră că a murit, că s-a pierdut pentru omenire. În mod asemănător se petrec lucrurile şi în lumea oamenilor spaţiali. Dezbrăcarea bruscă a corpului planetar şi plecarea spiritului de pe planeta noastră e considerată o moarte cerească. Ştim cu toţii că el n-a murit, dar a plecat dintre spiritele Pământului, nu mai face parte din grupul său spiritual; deci pentru familia sa cerească el este un pierdut. Poate fi retrimis pe Pământ, dar după vreme îndelungată, când s-a rupt orice legătură cu partidul său ceresc.
Acum ştii ce se întâmplă cu cei trăsniţi pe pământ şi în Cer. Încă o mică taină revelată ţie şi prin tine omenirii. În general, sunt fulgeraţi cei din zona a III-a, mai rar cei din zona a II-a.
Dovedind în nenumărate reîntrupări o mare ferocitate, făcându-se deosebit de vinovat în faţa legilor, prin perversitatea şi orgoliul său, un spirit va fi eliminat din grupul său. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei separări, el va fi condamnat la electrocutare. Iată pentru ce toate religiile pământului predică smerenia şi supunerea la tot ce hotărăşte Cerul, reprezentanţii Tatălui suprem.
După cum în lumea voastră trupească, un frate sau o soră, disperaţi de starea în care îşi desfăşoară viaţa, se sinucid, crezând că vor scăpa de chinurile lor trupeşti sau sufleteşti, tot astfel există spirite nemulţumite de starea lor disperată şi neţinând seama de sfaturile mai-marilor lor, vor să termine cu felul de viaţă spirituală a planetei Pământ. O asemenea idee greşită le determină să se aşeze în câmpul marilor descărcări electrice, pentru a fi electrocutate, adică vor să se sinucidă spiritual, ca şi omul de pe pământ. Lovit de uriaşul curent electric, duhul va porni fulgerător spre Soare. Ajuns acolo, se stabileşte o telegrafie mentală între îngerii solari şi cei ai planetei noastre: „Ce e cu, acest musafir nepoftit, venit în Soare?” Imediat se raportează motivele sinuciderii acelui spirit. El este judecat în Soare de Forul suprem solar şi supus unei grele pedepse, ca urmare a actului său nesocotit. Nesocotind Legile Tatălui, duhul s-a nenorocit, îndepărtându-se de grupul de care aparţinea poate de milioane de ani, şi care îl apăra şi ajuta în evoluţia sa.
Ca puii pe lângă cloşcă, stăm lipiţi unii de alţii şi evoluăm împreună, prin ajutor reciproc. Ce vom păţi să păţim cu toţii. Unul pentru toţi şi toţi pentru unul. De la această regulă nu ne abatem. Cu smerenie şi sfinţenie ne supunem regulilor veşnice, căci altfel suntem expuşi de a ne pierde în marele univers şi a ne desfăşura evoluţia pe alte meleaguri, stingheri, alături de grupuri străine de noi. Evoluţia duhului eliminat din grupul său va fi mult întârziată; greu va fi sfătuit, luminat şi ferit, fiind un musafir nedorit. De aceea pedeapsa fulgerării e o pedeapsă îngrozitoare, iar cel pedepsit va fi un mare nefericit al universului."

Sursa: SCARLAT DEMETRESCU

duminică, 26 aprilie 2015

METODA SPECIALA DE VINDECARE




"Pentru a învăţa această metodă manuală specială, trebuie să înveţi să-ţi vibrezi mâna la o frecvenţă de cea 10 Hz (10 vibraţii pe secundă). Asta o poţi exersa pe o suprafaţă plană, cum ar fi: o masă, o noptieră, o banchetă, o bancă din parc sau propriul tău genunchi! Ţine-ţi mâna astfel încât planul să fie atins doar de vârfurile degetelor şi fă-o să vibreze fără a îndepărta degetele de pe suprafaţă. Uită-te la secundarul ceasului şi numără vibraţiile. învaţă să menţii frecvenţa la 10 Hz.
Această tehnică a mânii vibratoare îl ajută pe vindecător (terapeut, bioterapeut, bioenergoterapeut) ca atunci când îşi vibrează mâna cu această frecvenţă creierul său să primească semnalul care îl ajută să funcţioneze la 10 Hz, iar atunci câmpul lui energetic, aura însăşi începe şi ea să vibreze la aceeaşi frecvenţă. Dacă o altă persoană ajunge în acest câmp energetic, începe şi ea să vibreze sincron. Când ai învăţat vibrarea mâinii, poţi să aplici cele ce ţi le prezint asupra altora!
Pune-ţi mâna dreaptă cu vârfurile degetelor deschise în evantai pe partea stângă a capului prietenului pe care vrei să îl ajuţi iar mâna stângă pune-o similar pe partea dreaptă. Degetele desfăcute nu numai că permit o acoperire mai mare a suprafeţei, ci emană şi mai multă energie!
În momentul când i-ai atins capul cu degetele, roagă-l să-şi închidă ochii, iar tu inspiră adânc, reţine aerul în plămâni şi începi să îţi vibrezi degetele cu capul puţin aplecat. Prin reţinerea aerului şi vibrarea mâinilor încearcă să-ţi reaminteşti senzaţia relaxării. În acelaşi timp, ia seama că prin aceste vibraţii vrei să opreşti cauza unei probleme de sănătate a celuilalt. Gândeşte şi transmite asta!
Continuă vibraţia atâta timp cât ţii aerul în plămâni, îndepărtează-ţi mâinile de pe capul celuilalt înainte de a expira aerul. Deschide-ţi ochii şi freacă-ţi împreună mâinile până când respiraţia ţi s-a normalizat din nou. Prietenul să îşi ţină în continuare ochii închişi. După normalizarea respiraţiei, reia operaţia. De data asta pune-ţi degetele mânii stângi de o parte a locului în suferinţă, iar cele ale dreptei - de cealaltă. Repetă vibraţiile cât îţi ţii respiraţia, întrerupe când simţi nevoia de a expira. Freacă-ţi uşor mâinile până la normalizarea ritmului respirator, după care reia vibraţiile în zona capului.
În cazul în care problema este chiar în zona capului (de exemplu o migrenă rebelă), prima etapă efectueaz-o stând în faţa pacientului. Pasul al doilea efectuează-l situându-te în spatele lui, dar de data asta vibrarea să o faci cu plămânii goliţi de aer, după care terminarea o faci din nou spre faţa lui, cu plămânii plini.
Vibrarea cu plămânii plini o numim intervenţie pozitivă, iar cea cu plămânii goliţi de aer, intervenţie negativă. Aceasta din urmă se face doar în zona capului şi la spatele prietenului!
în timpul procedurii trebuie să fii relaxat şi să ai în minte că scopul intervenţiei tale este ca mentalul tău să corecteze cauza suferinţei!
Vibrându-ţi mâinile cu frecvenţa de 10 Hz obţii un efect anesteziant şi sterilizator. Dacă lucrezi la o rană deschisă, fă vibrarea deasupra acesteia închipuindu-ţi în acelaşi timp că sângerarea se opreşte, iar rana se vindecă! Pentru a întări efectul gândurilor spune cu voce tare; Nu mai este durere, sângerarea s-a oprit! Durerea şi hemoragia au încetat!"

Sursa: DAN SERACU