miercuri, 20 ianuarie 2016

CRONICILE AKASA ALE LUI DUMNEZEU


"Pentru început trebuie subliniat faptul că orice aşezare omenească mică ori mare, are la marginea ei dinspre răsărit, unul sau chiar mai multe astfel de locuri cu „cronici akasha”. Pentru a ajunge acolo, un clarvăzător trebuie mai întâi să se activeze iar apoi să meargă în locul amintit. De la depărtare încă, se poate observa o sferă deosebit de luminoasă, care nu răneşte şi nu îţi oboseşte ochii. Acea sferă arată, pe măsură ce te apropii de ea, ca o alcătuire de patru sfere diferite care se află una în alta. Toate sferele sunt egale, şi se deosebesc total una de cealaltă. Mărimea lor este de aproximativ o sută de metri în diametru. 

 Prima sferă este sfera gândurilor bune ale lui Dumnezeu. Ea emite continuu gândurile prin care un om se poate desăvârşi şi pe care trebuie să le trimită în toate vieţile sale către familie, către semenii săi, către lumea vegetală, către lumea animală, către cele cinci elemente şi către Dumnezeu. Totodată acea sferă emite gândurile pe care un om trebuie să le trimită celor care se poartă rău cu el, pentru a micşora şi sfârşi răul dintre ei. Fiecare energie de gând ce iese din această sferă emite minunate lumini de diferite culori, sunete plăcute cu ecouri nesfârşite şi parfumuri ce se aseamană cu parfumurile tuturor florilor cunoscute din lumea oamenilor ( trandafiri, crini, violete, flori de câmp, etc.)

A doua sferă este sfera cuvintelor bune ale lui Dumnezeu. Această sferă emite continuu, cuvintele prin care un om se poate desăvârşi, şi pe care omul trebuie să le pronunţe în toate vieţile sale către familia sa, către semenii săi, către lumea vegetală, către lumea animală, către cele cinci elemente şi către Dumnezeu. În acelaşi timp această sferă emite cuvintele pe care orice om trebuie să le trimită celor răi cu el pentru a micşora răul dintre ei si pentru a sădi lumina cuvintelor bune, care distruge orice răutate ce apare între oameni. Fiecare energie de sunet, fiecare cuvânt al lui Dumnezeu ce iese din această sferă, mângâie, bucură şi umple de fericire si lumină inima clarvăzătorului şi inima fiecărui suflet ce vorbeşte sincer cu Dumnezeu. Unele cuvinte sunt minunate şoapte ca cele spuse de mama sau de cei dragi ori de fiinţa care ne iubeşte şi alături de care ne însoţim în această lume trecătoare. Alte sunete sunt cuvinte asemănătoare cu susurul izvoarelor, altele sunt ca adierea blândă de vânt, ca frunzele ce foşnesc uşor în pădure, ca ploaia liniştită ori ca sunetul norilor înainte de ploaie ori de ninsoare.

A treia sferă  este sfera purtărilor bune ale lui Dumnezeu. Această sferă emite continuu, nesfârşite feluri de purtări ale trupului prin care un om se poate desăvârşi. Tot din această sferă ţi se arată lămurit feluritele purtări pe care omul trebuie să le săvârşească în toate vieţile sale în familia sa, către semenii săi, către lumea animală, către lumea vegetală, către cele cinci elemente şi către Dumnezeu. Totodată sfera purtărilor bune ale lui Dumnezeu îţi arată purtările corpului pe care omul trebuie să le aibă cu cei care se poartă rău cu el pentru a micşora răutatea dintre ei şi pentru a sădi sămânţa luminoasă a purtărilor bune, care pot distruge orice purtare rea ce apare între oameni.  Această sferă emite nesfârşite nuanţe de energie deosebit de luminoase, blânde, plăcut melodioase şi deosebit de parfumate. Aceste energii te învăluie plăcut ca o îmbrăţişare a lui Dumnezeu, ca îmbrăţişarea mamei ori ca îmbrăţişarea îndelung iubitoare a fiinţei iubite, pentru că Dumnezeu se exprimă prin toţi aceştia. Această sferă poate fi numită fără doar şi poate sfera iubirii infinite, exprimată prin trup. Ea îţi conferă totodată cunoaşterea  infinită. Prin ea Dumnezeu îi arată omului că mila lui este mai mare decât judecata lui faţă de om.

A patra sferă este  sfera de lumină a lui Dumnezeu.
Se poate afirma ca sfera gândurilor lui Dumnezeu îţi dezvăluie minunata „Artă de a gândi” a lui Dumnezeu. Această ştiinţă dumnezeiască este calea nemuririi gândului.
Prin a doua sferă ţi se dezvăluie „Arta de a vorbi a lui Dumnezeu” care este  calea nemuririi prin cuvântul lui Dumnezeu.
A treia sferă îţi împărtăşeşte dumnezeiasca „Artă de a te purta” care este calea nemuririi prin purtarea trupului, sfinţenia.
Sfera de lumină a lui Dumnezeu îţi dezvăluie „Arta de a lumina” a lui Dumnezeu. Lumina lui Dumnezeu este izvorul şi calea nemuririi gândului, cuvântului şi purtării tuturor fiinţelor ce o practică. O putem numi „calea spre tinereţe fără bătrâneţe, şi viaţă fără de moarte”. Un om ajunge pe calea desăvârşirii numai practicând „Arta de a lumina” care este ştiinţa lui Dumnezeu. Cei care sunt „ucenicii” lui Dumnezeu sunt învătaţi de El cum să aplice această ştiinţă în relaţiile lor cu familia, cu semenii lor, cu lumea vegetală, cu lumea animală şi cu Dumnezeu însuşi. Toate fiinţele care se îndreaptă spre alte ştiinţe, nu au făcut încă de la începuturi decât să se depărteze de Dumnezeu şi de ştiinţa lui. Sfera de lumină a lui Dumnezeu se vede ca un astru strălucitor argintiu cu sclipiri aurii ce emite nesfârşite curcubee minunate la privit, cu sunete şi parfumuri nelumeşti. Această sferă de lumină  a lui Dumnezeu se măreşte în anumite timpuri încât se face mai mare înăuntrul ei decât toate lumile create de Dumnezeu. În mijlocul ei există pomi minunaţi la privit şi parfumaţi. În aceşti pomi sunt fructele luminii lui Dumnezeu. Din timp în timp sufletele alese de Dumnezeu sunt chemate acolo. Sunt aşa de multe încât de la mare depărtare sunt ca apele care curg. Dumnezeu le dă la fiecare să mănânce din acei pomi, fructe de lumină. Această sferă de lumină deşi se măreşte foarte mult pe dinăuntru, pe dinafară rămâne la fel, adică o sută de paşi în diametru. Atunci când nu se ţin aceste ceremonii minunate în care omul mănâncă din pomul vieţii fără de sfârşit, în interiorul acestor patru sfere se găseşte „locul cu cronicile akashe” ale lui Dumnezeu. Deşi privit din afară pare un loc mic, înăuntru este nemărginit. Aici nu există cer si pământ. Toate câte există sunt construite din energiile celor patru sfere, adică din gândurile, cuvintele, purtările şi  lumina dumnezeiască. Locul este luminat de lumina lui Dumnezeu. În mijlocul acestui loc este o construcţie maiestuos întocmită. De pretutindeni pleacă drumuri de apă care sunt gândurile bune ale lui Dumnezeu. Pe acest drum păşeşti fără să te adânceşti în apă. Toate drumurile duc la construcţie. Treptele construcţiei sunt în număr de patru: prima este construită din apă în care nu te afunzi şi care nu se abate şi nu se împrăştie pentru că  este gândul bun a lui Dumnezeu. A doua treaptă este construită din gheaţă care nu se topeşte deoarece este cuvântul neschimbat al lui Dumnezeu. Atingerea ei este caldă şi plăcută. A treia treaptă este făcută din foc care nu te arde şi nu se împrăştie deoarece este purtarea bună a lui Dumnezeu. A patra treaptă este făcută din curcubee de lumini ale celor trei trepte. Lumina ei este foarte intensă şi blândă totodată. În ea este ştiinţa lui Dumnezeu care îţi dă viaţa veşnică. Construcţia se vede ca două pătrate cu latura  de o sută de paşi. Podeaua este apă pe care mergi şi nu te afunzi iar tavanul este din curcubee de lumini minunate, precum cerul înstelat. Atât podeaua cât şi tavanul sunt susţinute de stâlpi ca de foc şi fulgere care nu se împrăştie şi care nu te vatămă în vreun fel. Totuşi aceşti stâlpi par să nu atingă podeaua şi tavanul pentru că între ei,  podea şi tavan este loc mare. Nu se văd ziduri pe dinafară. Când pătrunzi în această splendidă construcţie, între stâlpi sunt închipuiri(formaţiuni) de lumini ca ceţurile multicolore. Fiecare dintre aceste ziduri sunt mărginite de doi stâlpi. În fiecare din aceste ziduri este istoria omului în fiecare din lumile unde a avut un trup specific lumii respective şi în care s-a desăvârşit umblând cu Dumnezeu. Când atingi cu mâna aceşti pereţi, mâna pătrunde în perete ca într-o apă răcoritoare. Toată încăperea se umple cu istoria pe care doreşti  să o vizionezi şi care iese din acel perete. Tot în această aşezare din lumini poţi vedea istoria lumii spiritului, istoria lumii duhului, istoria lumii sufletului, istoria lumii trupului, istoria lumii aurice precum şi istoriile lumilor următoare. Acolo sunt oamenii care s-au desăvârşit în formă de corp şi au fost duşi în alte lumi unde li s-au făcut corpuri specifice acelor lumi şi unde s-au desăvârşit alături de Dumnezeu care este în toate lumile în acelaşi timp. Aceste locuri ce conţin „cronicile akashe” ale lui Dumnezeu nu sunt accesibile decât sufletelor care îl urmează pe Dumnezeu în gânduri, vorbe şi purtări. O fiinţă nu poate intra în aceste locuri dacă adoptă alt învăţător care are altă învăţătură, fie el zeu, înger, spirit al naturii, om sau ghid spiritual.

Istoria lumii spiritului şi a formei spirituale (trupul sferic) este o istorie care a durat în timpul măsurat de noi în această lume mii de mii de miliarde de ani. Fiecare ciclu (sau clasă) de oameni se formează şi în acest moment, în această şcoală minunată a lui Dumnezeu unde este învăţat să se desăvârşească în trup de spirit, în lumea spiritului, pentru ca apoi să fie adus să se desăvârşească în lumea următoare, cea a duhului şi în trupul următor şi anume în trupul de duh. Toate spiritele trebuie să urmeze o regulă cosmică. Această regulă cosmică spune că spiritul nedesăvârşit nu trebuie să intre niciodată în lumea următoare şi nici în trupul următor."

Sursa: Eugen Nicolae Gâscă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu