sâmbătă, 6 februarie 2016

CINE SUNT COPIII NOŞTRI?



“Naşterea este o minune dumnezeiască printre miliardele de minuni pe care El le face pentru noi, fără să le vedem funcţionarea minunată. Însă pe cine aduce barza atunci când aduce? Iată pe scurt care este răspunsul la această întrebare, care fără doar şi poate munceşte multe minţi de părinţi în pragul unui asemenea eveniment crucial din vieţile lor şi aşa destul de necăjite. Pentru început ne vom referi la contactul sexual.
Contactul sexual nu este numai o împreunare trupească, ci şi un act de intimitate energetică. Trebuie subliniat că trupul fizic al micuţului este doar un vehicul prin care se exprimă spiritul nedesăvârşit în duh al omului care este chemat la naştere.
La naştere pot fi chemate spirite rele din coaliţia întunericului, copiii noştri de mai târziu care ne înşeală aşteptările şi care ne fac să ne întrebăm: „cu ce am greşit Doamne?” Ei bine, când ajungem să adresăm lui Dumnezeu această întrebare atunci sigur am încălcat măcar o lege cosmică, sau o regulă de igienă, aşa cum se mai numeşte aceasta. Să ne imaginăm momentul actului sexual dintre doi oameni de sex opus. Dacă bărbatul are o încărcătură întunecată, sau dacă o are femeia, sau amândoi, atunci viitorul copil care va fi chemat în trup va avea aceeaşi încărcătură energetică întunecată. Cum se obţine această încărcătură întunecată şi cum se transmite ea prin spermă, femeii în timpul actului sexual?
Ei bine, când unul dintre parteneri s-a comportat rău în timpul vieţii în familie şi în relaţiile sociale şi nu a întreţinut vie comunicarea  cu Dumnezeu, înseamnă că a eliberat energii de gând, cuvânt şi purtare distructive. Acest lucru l-a întunecat şi i-a produs boli interioare ce au pătruns până în trupul fizic. Există din ce în ce mai la modă obiceiul libertinajului sexual. Prin acest procedeu oamenii preiau toate bolile de spirit, duh, suflet, trup şi aură de la partenerii lor. În momentul când bărbatul ejaculează, dacă acesta s-a mai împreunat cu alte femei, atunci nenorocirea este şi mai mare, pentru că acele femei s-au mai împreunat cu alţi bărbaţi care la rândul lor s-au mai împreunat cu alte femei...
Atunci în trupul femeii, acel bărbat introduce toate bolile şi nenorocirile fostelor partenere de pat şi a tuturor partenerilor acestora. Tot prin acest act sexual necurat se preiau toate blestemele lor şi toate legăturile diavoleşti, demonice, drăceşti şi vrăjitoreşti cu care erau legate toate fiinţele cu care s-a împreunat bărbatul. Începând din acel moment, femeia intră sub auspiciul întunericului care îşi trimite mesager puternic şi de bază în pântecul femeii şi automat în lumea materială. Astfel apare puterea „celui rău” de a-şi localiza „duşmanii” „pitulaţi” în lumea de îndreptare şi ascunşi în suflete, trupuri de carne şi aură. Viaţa femeii devine de aici încolo un adevărat chin. Dacă femeia înţelege sacrificiul pe care îl face, ea va mijloci la Dumnezeu pentru ca cel rău adus în lume să se întoarcă în lumină la Dumnezeu. Sacrificiul  este supremul act de iubire pe care femeia mamă ori tatăl copilului îl poate face pentru copil, deoarece îşi jertfeşte propria sa evoluţie pentru luminarea copilului. În ceruri răsplata lui Dumnezeu pentru astfel de părinţi este nemăsurată.
Dacă părinţii au relaţii intime înainte de a intra în biserică, atunci în copil se transferă toate bolile şi toate nenorocirile ce sunt în ei şi pe care le-au acumulat de la partenerii ori de la partenerele lor de pat. Spiritul este legat de duh, suflet, de trupul fizic şi de aură prin patru mari legături:
- legăturile energetice de gând
- legăturile energetice de cuvânt;
- legăturile energetice de purtare;
- legăturile energetice de lumină.

Bolile transmise de la părinţi, adică energiile lor întunecate, nu lasă datorită rezonanţei lor joase, ca spiritul să se potrivească bine în trupul fizic. Astfel apar încă înainte de naştere deficienţe energetice de gând (mintale), deficienţe energetice de cuvânt (lingvistice) şi de auz precum şi deficienţe energetice de purtare (deficienţe motorii, lipsa mirosului şi a simţului tactil) în viitorul corp  al copilului.  Din ce în ce mai mulţi micuţi se nasc în zilele noastre cu deficienţe energetice de lumină. Aceste deficienţe sunt expresia imposibilităţii spiritului de a-şi „potrivi” sângele spiritului luminos cu sângele întunecat al trupului de carne. Astfel un număr mare de copii prezintă boli grave de sânge încă înainte de a se naşte.
Dacă până acum ne-am referit la bolile contractate în momentele venirii spiritului, acum ne vom opri pentru a spune câteva cuvinte despre intrarea spiritelor prin poarta de intrare a lumii de îndreptare, care este lumea materială.
Prin poarta de intrare a spiritelor nedesăvârşite în duh se intră întotdeauna la răsăritul soarelui ce luminează lumea noastră.
Această poartă se deschide în faţa treptelor de intrare în biserică la o anumită distanţă. Prin această poartă este lăsat să intre doar spiritul ce urmează să vină. Există fiinţe de lumină îngereşti şi fiinţe de lumină din ierarhia spiritelor naturii ce au îndatorirea de a deschide şi păzi această poartă şi de a o închide înapoi după evenimentul în cauză. Acestui spirit i se dă pentru însoţirea sa în viaţă, spirite ale naturii veghetoare şi păzitoare şi îngeri veghetori şi păzitori. Aceşti tovarăşi ai spiritului îl vor însoţi până la plecarea lui din această lume. Sunt îngeri şi spirite ale naturii veghetoare îndrumătoare de gând, de cuvânt, de purtare şi de lumină. Înainte de a veni un spirit prin portalul de intrare, pe cerul energetic al lumii materiale se vede o rază de energie de gând, care arată din ce „tabără” vine spiritul, unde se deschide portalul, şi când. Urmează după un timp de învăţare a spiritului, întruparea propriu-zisă în pântecul mamei. După circa patru cinci luni, spiritul îşi creează duhul şi sufletul şi îşi constituie legăturile acestor două structuri cu trupul fizic. Din acel moment el nu mai poate să plece decât prin porţile spiritului său care duc spre lumile lui proprii şi spre „Împărăţia lui Dumnezeu”.
Dacă ceva mai înainte vorbeam despre bolile energetice la care este supus spiritul înainte de a se stabiliza în trup, în cele ce urmează ne vom referi la bolile contractate şi de trupul fizic prin care se exprimă spiritul nedesăvârşit în duh. Putem vorbi despre trupul micuţului ca despre un trup extrem de firav, supus cu uşurinţă la o largă gamă de disfuncţii ce apar atunci când asupra lui şi automat asupra mamei sale care îl poartă, se trimit energii întunecate, distructive. Astfel orice copil suferă atacuri energetice de gând, de cuvânt şi de purtare întunecată din patru mari direcţii şi anume:
- de la propria mamă;
- de la propria familie;
- de la semeni (familiile şi rudele părinţilor săi);
- de la zeii şi zeiţele din tabăra lor şi de la zeii şi zeiţele potrivnice, într-un cuvânt de la „cel rău”.

Copilului atacat de propria mamă prin gândurile, cuvintele şi purtările ei distructive, îi sunt produse grave leziuni la nivelul structurilor energetice interioare. Acestea pierd sânge prin acele leziuni. Acest lucru naşte dureri. Sângele de lumină nu mai rezonează cu sângele trupului. Apar boli de spirit, duh, suflet şi trup fizic.”

Sursa: Eugen Nicolae Gâscă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu